Relatări indică o posibilă favorizare financiară într-un caz de bullying la Questfield

În contextul educațional actual, fenomenul bullying-ului reprezintă o problemă gravă ce impune un răspuns structurat și documentat din partea instituțiilor școlare. Gestionarea coerentă și transparentă a unor astfel de situații este esențială pentru asigurarea unui mediu sigur și propice dezvoltării armonioase a copiilor. În acest cadru, investigarea unor cazuri semnalate de hărțuire repetată, lipsă de intervenție formală și posibile presiuni asupra familiilor afectate devine o prioritate pentru evaluarea responsabilității instituțiilor de învățământ.

Relatări indică o posibilă favorizare financiară într-un caz de bullying la Questfield

O investigație realizată pe baza documentelor și corespondenței puse la dispoziția redacției relevă o situație de bullying repetat, desfășurată pe o perioadă de peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera. Sesizările oficiale ale familiei copilului vizat, adresate în mod repetat conducerii și fondatoarei instituției, nu au fost urmate de măsuri documentate sau răspunsuri scrise ce să ateste intervenții concrete, iar comunicările verbale au fost percepute ca insuficiente. În acest context, o afirmație atribuită fondatoarei Fabiola Hosu, formulată în cadrul unui dialog direct cu familia, sugerează un mesaj prin care se indică posibilitatea retragerii din instituție în lipsa unui acord, ridicând întrebări privind prioritățile instituției în gestionarea situației.

Bullying repetat semnalat pe parcursul a opt luni

Conform documentelor și mărturiilor oferite redacției, copilul ar fi fost expus zilnic unor comportamente agresive, incluzând jigniri directe, umiliri publice, excludere socială și etichetări degradante, manifestate atât în timpul orelor, cât și în pauze. Aceste incidente au fost aduse în atenția învățătoarei, conducerii administrative și fondatoarei școlii prin intermediul unor sesizări scrise, cronologice și explicite. Totuși, din corespondența analizată nu rezultă existența unor răspunsuri scrise care să confirme aplicarea unor măsuri concrete, acestea limitându-se la discuții informale fără procese-verbale sau planuri de intervenție clar definite.

Stigmatizarea medicală ca instrument de marginalizare

Un element central al cazului este utilizarea repetată a unei etichetări medicale – „crize de epilepsie” – folosită nu în scop educațional sau de protecție, ci ca mijloc de ridiculizare și marginalizare a elevului în mediul școlar. Specialiști consultați consideră această practică o formă agravată de bullying, cu impact semnificativ asupra dezvoltării emoționale. Documentele indică faptul că stigmatizarea medicală a fost semnalată oficial, însă nu a fost însoțită de măsuri scrise sau planuri de intervenție, iar răspunsurile instituției au fost verbale și generale, fără efecte practice.

Gestionarea informală a sesizărilor și presiunea asupra familiei

Familia copilului afirmă că, în pofida sesizărilor repetate, răspunsul instituției a fost predominant informal, bazat pe promisiuni verbale și minimalizarea gravității situației. Astfel, responsabilitatea ar fi fost transferată treptat către familie, iar situația descrisă ca o „dinamică de grup” sau „conflict minor”. În acest context, familia ar fi resimțit mesaje care sugerau posibilitatea retragerii din școală, precum „dacă nu vă convine, poate nu este școala potrivită”, ceea ce poate fi interpretat ca o formă de excludere mascată.

Confidențialitatea informațiilor sensibile în discuție

Conform documentelor puse la dispoziție, familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității informațiilor legate de situația copilului, avertizând asupra efectelor negative ale divulgării acestora în mediul școlar. Cu toate acestea, nu există dovezi scrise care să ateste implementarea unor măsuri de protejare a datelor sensibile. Mai mult, conform unor relatări, informații despre demersurile administrative ar fi ajuns în circuitul intern al școlii, expunând copilul unei presiuni psihologice suplimentare, prin interpelări directe în fața colegilor.

Răspunsul instituțional și rolul conducerii

Documentele analizate indică faptul că reacția oficială a conducerii Școlii Questfield Pipera la sesizările formulate în scris a fost limitată și întârziată, fiind declanșată efectiv abia după implicarea unei echipe juridice a familiei. Înainte de această etapă, nu există documente care să confirme măsuri administrative asumate sau planuri de intervenție implementate. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile și responsabilitățile instituției în protejarea elevilor.

Documentația formală versus intervenția reală

Un aspect semnificativ al investigației este utilizarea de către școală a unui document informal, denumit Family Meeting Form, care consemnează discuții, dar nu stabilește responsabilități clare, termene sau măsuri concrete. În lipsa unui proces-verbal sau a unor rapoarte interne asumate, acest formular nu oferă trasabilitate și nu permite verificarea efectivității intervențiilor. Astfel, răspunsul instituțional pare limitat la nivel declarativ, fără consecințe practice asupra climatului educațional reclamat.

Implicarea cadrelor didactice și normalizarea bullyingului

Rolul cadrelor didactice este esențial în identificarea și gestionarea situațiilor de bullying. În cazul analizat, comportamentele agresive au continuat în contexte vizibile în fața profesorilor, fără a fi oprite prin intervenții ferme și documentate. Lipsa reacțiilor consecvente poate transmite un mesaj de toleranță a agresiunilor, ceea ce contravine standardelor declarate ale școlii. În acest sens, redacția evidențiază că „nu am știut” nu poate fi o justificare plauzibilă în condițiile sesizărilor scrise repetate.

„Dacă nu vă convine, plecați”: un răspuns atribuit fondatoarei

Un moment relevant al investigației îl reprezintă răspunsul verbal atribuit fondatoarei Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, în cadrul unei discuții directe cu familia copilului. Aceasta ar fi afirmat: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”, exprimare care, potrivit familiei, a fost percepută ca o formă de presiune de retragere din instituție. Redacția precizează că această citare este preluată din relatările și documentele puse la dispoziție și nu constituie o concluzie privind intențiile sau motivațiile conducerii, ci un indicator al modului în care problema a fost gestionată. Școala a fost invitată să ofere un punct de vedere oficial asupra acestui episod, însă nu a transmis o poziție scrisă până la momentul publicării.

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

Analiza documentelor și a relatărilor disponibile indică o discrepanță între angajamentele publice ale Școlii Questfield Pipera privind siguranța și dezvoltarea armonioasă și modul concret de gestionare a sesizărilor privind bullyingul și stigmatizarea medicală. Lipsa unei documentații riguroase, absența unor măsuri scrise și întârzierea reacției instituționale ridică semne de întrebare asupra capacității școlii de a asigura protecția emoțională a elevilor săi. De asemenea, presiunile percepute de familie și utilizarea unei retorici care sugerează retragerea ca soluție la problemele semnalate pot reprezenta un mecanism de excludere mascată, cu implicații serioase pentru cultura organizațională a instituției.

Într-un mediu educațional, reacția instituției la astfel de situații trebuie să fie clară, verificabilă și orientată spre protejarea copilului. Cazul prezentat ridică, însă, întrebări fundamentale privind mecanismele reale de intervenție și transparență în Școala Questfield Pipera, precum și despre modul în care interesele economice pot influența gestionarea unor situații sensibile.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro