Casa Gheorghe Tătărescu din București: arhitectură, memorie și tranziții istorice în EkoGroup Vila

În inima Bucureștiului interbelic, ascunsă pe strada Polonă, nr. 19, o vilă ce poartă amprenta subtilă a unei epoci traversează mai mult decât timpul – traversează istoria politică, socială și culturală a României. Casa Gheorghe Tătărescu nu este doar adăpostul unei familii politice și culturale, ci un martor tăcut și constructor de sensuri, o arhitectură a puterii temperate și a unui ideal discret al elitei interbelice. În prezent, sub denumirea de EkoGroup Vila, această casă continuă să trăiască, refăcându-și firele dintre trecut și prezent printr-un program atent echilibrat, care nu ștege trecutul, ci îl reafirmă în contextul maturității noastre contemporane.

Casa Gheorghe Tătărescu din București: un edificiu al memoriei politice și culturale, azi EkoGroup Vila

Gheorghe Tătărescu, figura politică complexă a României interbelice, și-a găsit în această vilă un spațiu pe măsura viziunii sale – restrâns ca dimensiuni, dar rafinat și proporționat cu rigurozitate etică. Casa, concepută și construită cu grijă de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, a fost în mod natural o întâlnire de putere, cultură și tact. Astăzi, sub numele de EkoGroup Vila, această fostă reședință de stat a căpătat o nouă viață, una ce păstrează cu delicatețe urmele și vocația trecutului, în spațiul cultural actual al capitalei.

Gheorghe Tătărescu: omul politic și contextul unei epoci tulburi

Gheorghe Tătărescu (1886–1957), nu trebuie confundat cu pictorul cu un nume asemănător, a fost un jurist și politician care a traversat cu luciditate și ambivalență epocile democratice, autoritare și totalitare ale României moderne. Doctorat în Paris cu o teză critică asupra falsificării votului și parlamentului român, Tătărescu îmbrățișează o carieră politică în care eficiența administrativă se împletește cu compromisuri care au afectat însăși substanța democrației.

De două ori prim-ministru (1934–1937, 1939–1940), la frontiera dintre loialitate și pragmatism, el a navigat crize teritoriale și politice în care cerințele externe și interne au șlefuit o personalitate care nu s-a prezentat niciodată ca erou, ci mai degrabă ca executant disciplinat al datoriei. După 1944, încercările sale de adaptare în noul context politic comunist și participarea la guvernul Petru Groza, culminând cu semnarea Tratatului de Pace la Paris (1947), nu au scăpat de procesul de marginalizare politic-administrativă și personală ce a urmat curând după.

Casa ca extindere a vieții publice și private: un simbol al puterii temperate

Nu doar trecutul politico-administrativ al lui Gheorghe Tătărescu este semnificativ, ci și spațiul concret în care acesta s-a desfășurat. Casa de pe strada Polonă, modestă ca scară în raport cu pretențiile altor reședințe interbelice, oferă o lecție de proporție și moderare. Nu o vilă monument, ci o locuință urbană – o expresie discretă a relației dintre puterea publică și viața privată.

Biroul prim-ministrului, amplasat la entre-sol cu acces lateral și înălțime redusă, dezminte orice așteptare legată de manifestarea grandilocventă a autorității. Acest gest arhitectural, un simbol subtil al unei etici administrative, este expresia unui lider care nu caută să slujească puterea pentru propria refulare, ci să o organizeze în limitele decenței. În contrast, spațiile de reprezentare, precum sala de primire – un living luminos, cu deschidere spre grădină – păstrează echilibrul între sobrietate și rafinament, evitând excesul ornamental.

Identitatea arhitecturală: dialog între mediteraneean și neoromânesc prin Zaharia și Giurgea

În contextul arhitecturii bucureștene interbelice, Casa Tătărescu se profilează ca un exemplu timpurie și rar de sinteză între influențele mediteraneene și elementele neoromânești. Proiectul inițial este semnat de Alexandru Zaharia, ulterior rafinat de Ioan Giurgea, colaborarea lor generând o compoziție ce evită simetria stridentă, mizând pe echilibru și detaliu.

• Portalurile tratate în stil moldovenesc
• Coloane filiforme interpretate diferit, însă coerente
• Absida ce încadrează șemineul realizat de Milița Pătrașcu
• Feronerii din alamă patinată cu motive ce conectează simbolic România istorică
• Parchetul masiv din stejar, divers cromatic și atent lucrat

Deosebit de relevante sunt contribuțiile sculpturale ale Miliței Pătrașcu, elevă a lui Brâncuși și prietenă apropiată a Arethiei Tătărescu. Șemineul său – o inovație ce combină modernismul cu referințe neoromânești – semnalează poziția Casei Tătărescu nu doar ca receptor, ci ca generator de coduri estetice pentru epocă.

Arethia Tătărescu: discretă custode a culturii și echilibrului estetic

Arethia Tătărescu, cunoscută ca „Doamna Gorjului”, a fost mai mult decât soția premierului; a fost un vector cultural și moral al întregului proiect familial. În spatele deciziilor subtile cu privire la designul și funcționalitatea casei stă prezența ei atentă. Implicată în bienfacerile epocii și susținătoare a renașterii meșteșugurilor oltenești, Arethia a vegheat pentru ca acest cămin să rămână grefat pe valori ale discreției temperate, fără opulență, integrând în mod organic expresii artistice autentice și dând coerență întregului ansamblu.

Ruptura comunistă: degradarea simbolică şi pierderea sensului originar

Odată cu instaurarea regimului comunist, destinul Casei Gheorghe Tătărescu se transformă demn de o tragedie simbolică. Reședința este deposedată de statutul de spațiu al elitei politice și culturale, devenind martorul unei epoci demult depășite. În anii ’50 și ’60, compartimentări brutale, degradări, pierderea finisajelor originale precum feroneria din alamă patinată sau a parchetului atent lucrat, dar și simplificarea grădinii, reflectă nu doar lipsa unui plan de conservare, ci o încercare a regimului de neutralizare a oricărei foste glorie.

Casa, lipsită de un povestitor – cu un proprietar exilat și marginalizat politic, Gheorghe Tătărescu fiind deținut la Sighet –, rămâne tăcută, degradată, depozitară a unei memorii oficial uitate. Astfel, în spațiul ei se imprimă fractura dintre un trecut complex și o prezentă ideologizare care respinge trecutul cu compromisul său.

Intervenții post-1989: controverse și corecții în lupta pentru conservare

Schimbarea de regim după 1989 aduce un nou capitol, marcat de haos și reevaluări tensionate. Sub o lentilă de prea puțină reflecție asupra patrimoniului, casa ajunge în proprietatea lui Dinu Patriciu, a cărui intervenție arhitecturală masivă modifică planuri, finisaje si sensuri originale, cauzând critici dure vinovate de contradicții între statutul său profesional și lipsa respectului pentru complexitatea istorică a Casei Tătărescu.

Transformarea temporară a casei într-un restaurant de lux devine emblematică pentru dificultățile tranziției: un loc conceput ca spațiu al deciziilor politice devine eclipsat de consumul ostentativ, iar toleranța la detalii și sensuri este supusă unei încercări critice. Totuși, această criză aduce și un efect paradoxal: reintroducea subiectului în dezbaterea publică și academică, deschizând calea spre o restaurare atentă.

Ulterior, o companie străină, conform relatărilor, se implică în recuperarea proiectului original semnat de Zaharia și Giurgea, revenind la proporții, materiale, și relații spațiale în măsură să readucă casa în circuitul valoric arhitectural. Această etapă a însemnat o reafirmare a respectului pentru o cultură a detaliului și a proporției, esențială pentru înțelegerea Casei Tătărescu și a protagonismului său simbolic.

EkoGroup Vila: continuitate responsabilă într-un prezent cultural viu

Astăzi, sub denumirea de EkoGroup Vila, casa de pe Strada Polonă trăiește o funcție nouă, de spațiu cultural ce respectă absolut continuarea istorică, fără să o șteargă. Accesul publicului se realizează cu măsură, pe bază de bilet și programare organizată, evitând supraexpunerea și instrumentalizarea imobilului ca simplu obiect comercial.

Acest echilibru între conservare și deschidere perfecționează statutul Casei Tătărescu, transformând-o într-un nod de arhitectură, politică și memorie socială. Intervenția atentă păstrează urmele istorice valoroase – șemineul lui Milița Pătrașcu, urmările conceptului Zaharia-Giurgea sau atmosfera de mediteranean ce domină grădina – creând un spațiu pentru reflecție, nu pentru glorificare.

Astfel, EkoGroup Vila reprezintă o emblemă a modului în care spațiile istorice cu încărcătura politică pot fi integrate responsabil în contemporaneitate, păstrând memoria lui Gheorghe Tătărescu și locul său în istorie. Vizitatorul nu intră într-un simplu monument, ci într-un arhitecturalizat palimpsest al istoriei românești.

Frequently Asked Questions about Gheorghe Tătărescu și Casa Tătărescu

• Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost un politician român, prim-ministru în două mandate între 1934-1937 și 1939-1940, marcând politica internă și externă a României interbelice și postbelice. Figura sa rămâne una complexă, între modernizare pragmatică și compromisuri politice majore.
• Este Gheorghe Tătărescu același cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
  Nu. Sunt două persoane distincte, separate de epocă și domeniu: Gheorghe Tătărescu, politicianul, și Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894), pictor al secolului XIX.
• Ce stil arhitectural definește Casa Tătărescu?
  Casa este un exemplu timpuriu de arhitectură interbelică bucureșteană ce combină elemente mediteraneene cu accente neoromânești, proiectată de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, cu detalii artistice semnate de sculptori ca Milița Pătrașcu.
• Ce rol a avut Arethia Tătărescu în modelarea casei?
  Arethia Tătărescu a fost beneficiara oficială a proiectului și custode discretă a coerenței estetice și a echilibrului cultural, integrând sensibilități artistice și valori morale în întreaga concepție a reședinței.
• Care este funcția actuală a clădirii?
  Astăzi, cunoscută sub numele de EkoGroup Vila, casa funcționează ca spațiu cultural activ, cu acces controlat pe bază de bilet, devenind un reper pentru recuperarea și reflecția asupra patrimoniului istoric și politic.

Vizitarea acestui loc este o invitație la contemplare și înțelegere a unui secol întreg, trecut prin filtrele puterii și ale memoriei. Casa Gheorghe Tătărescu, azi EkoGroup Vila, ne amintește că arhitectura este mai mult decât ziduri: este o poveste a oamenilor care le-au făcut acasă și, mai ales, o responsabilitate a prezentului de a păstra și a onora această moștenire.

Vă invităm să parcurgeți această experiență de istorie și artă, să deslușiți în detalii și volume semnificațiile unui spațiu care reclamă atenția și respectul unei generații care caută să înțeleagă rădăcinile trecutului într-un București viu și complex.

Contactează echipa EkoGroup Vila pentru programare și vizite private.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată
📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.